Numele său este de origine greacă și înseamnă „coroană”. Când i s-au descoperit moaștele, pe mormântul său scria „chiliel”, care în limba ebraică înseamnă „cunună” (cu care erau încununați învingătorii). La noi, formele curente au fost și sunt Ștefan și Ștefan(i)a, Fane, Fănel, Fănică, Fănița, Fana, Fănica. Destul de des se folosesc și diminutivele Ștefănel sau Ștefănița. Mai recent a apărut și forma feminină Ștefanela (ce pare să fi prins mai bine decât vechea Ștefanida - numele unei mucenițe trecute în calendar).
Sfântul Ștefan, ,,plin de Duh Sfânt și înțelepciune”
Cum lumea creștină începea să fie mai numeroasă după întemeierea Bisericii, a crescut și numărul cererilor pentru diverse slujiri ale Apostolilor. Potrivit Noului Testament, au fost aleși șapte bărbați eleni, din comunitate, ,, plini de Duh Sfânt și înțelepciune” care să slujească atât în cadrul slujbelor religioase, cât și să supravegheze buna orânduială la mesele comune. S-a remarcat, după cum era de așteptat, primul dintre ei, arhidiaconul Ștefan, iudeu elenist. Împreună cu Filip, Prohor, Nicamor, Timon, Parmena și Nicolae Antiohianul formează o nouă treaptă ierarhică în Biserică, și anume diaconia. Se spune că Ștefan ar fi fost format în școala învățatului Gamaliil, cel care l-a îndrumat și pe Apostolul Pavel. Urmările acestei prime hirotonii pe care ne-o prezintă Noul Testament s-au văzut imediat, numărul ucenicilor din Ierusalim crescând foarte mult, astfel încât și unii dintre preoții Legii Vechi au aderat la noua credință. Apostolii, în schimb, și-au concentrat atenția asupra rugăciunii și predicii. Treapta diaconiei apare cu menirea de a prelua de la Sfinții Apostoli grija față de săraci, văduve și orfani, aceștia ducându-și la îndeplinire propovăduirea Cuvântului Evangheliei.
Întrucât predica public învățătura Mântuitorului, căci rolul diaconului avea o mai mare importanță d