Vasile Miriuță și-a catalogat proprii jucători drept ”proștii lumii”, după înfrângerea cu ultima clasată. Acum patru etape, tot el le spunea că sunt ”cei mai buni din campionat”.

Ceahlăul a respirat greu în aerul rarefiat al înâlțimilor. A început să ”gâfâie” și de patru etape nu mai câștigă. E greu, când Vasile Miriuță are la dispoziție un nucleu de 7-8 jucători, pe care-i ”stoarce” la fiecare joc, ca pe niște lămâi. Restul sunt pe statele de plată ale clubului pietrean, dar în teren par niște jaloane. Semnale de alarmă privind subțirimea lotului, incapabil să reziste la partidele din campionat și Cupa României, am tot tras, însă conducerea administrativă și-a văzut de-ale ei. Când Vasile Miriuță cerea atacanți în lot – și chiar a avut pe cine să transfere, vezi cazul senegalezului Bebeto, care a impresionat de la prima apariție pe stadion – conducerea administrativă s-a făcut că plouă. Când am vorbit de cazul mijlocașului Monroy și că el ar fi trebuit rezolvat în folosul ambelor părți, nu pentru a alina orgoliul rănit al conducătorilor clubului nemțean, iar n-a ascultat. Așa că, acum, Ceahlăul trage ponoasele pentru o administrare defectuoasă a campaniei de transferări, care s-a prelungit până toamna târziu. Emil Dică nu joacă nici măcar cu ultima clasată (ne puteam permite ”luxul” de a-l vedea în teren?) și, din nou, ne întrebăm: când e bun de joc pentru Ceahlăul? De albanezul Edon Hassani, văzut ca un tânăr de perspectivă de antrenorul Vasile Miriuță, nici nu poate fi vorba, pentru că i s-a reziliat contractul, pe nevăzute, fără să mai fie anunțată presa, ca atunci când a fost transferat. Tot ce s-a întâmplat în ultimele patru etape pare un scenariu bine pus la punct pentru a scăpa de contractul ”costisitor” al antrenorului Vasile Miriuță, eventual să fie reziliat după metoda Marin Barbu. Ce rost mai are să plătești aproximativ 5.000 de euro unui antren