Pe 11 septembrie 1944, la zece luni de la Acordul de la Teheran si in plina campanie, Roosevelt se intalneste cu Churchill in Quebec. Invazia Frantei fusese declansata. Armatele Aliatilor se apropiau de Rin. Rusii trecusera de Vistula si avansau in Marea Baltica. Aliatii si rusii aveau sa se intreaca: cine vor fi primii care vor cucerii Berlinul?
Roosevelt si Churchil s-au intalnit in Quebec ca sa discute despre soarta Germaniei dar au luat o decizie prin care au paralizat orice incercare de a stabili pacea in Europa. Decizia a fost descrisa de Secretarul Stimson: “a fost cel mai violent act interdepartamental pe care l-am vazut in cariera mea!”
In iulie 1944, Administratia SUA construia planuri pentru ocuparea Germaniei. Invazia era iminenta, dar nu exista niciun plan. Secretarul Henry Stimson ia masa intr-o zi cu Roosevelt, caruia i-a cerut sa numeasca un Comitet pentru a pregati o serie de scenarii privind ocuparea Germaniei. Roosevelt i-a numit sa se ocupe de treaba asta pe Cordell Hull, secretarul de Stat, Henry Stimson, secretarul pentru Razboi si pe Harry Morgenthau, secretarul Trezoreriei SUA. Hull era presedintele Comitetului.
Acest Comitet s-a intrunit pe 5 septembrie iar Hull a elaborat un program ce a fost pregatit in Departamentul de Stat, acolo unde Morgenthau a prezentat un document atat de salbatic, incat i-a preluat si numele. Conform Planului, marea zona industriala a Germaniei, Ruhr, “trebuia nu numai sa fie deposedata de toate industriile existente, dar trebuia sa fie atat de slabita si de controlata incat sa nu poata sa redevina acolo o zona industriala in viitorul apropiat. Toate fabricile industriale si toate echipamentele trebuie sa fie dezasamblate sau mutate din acea zona, apoi sa fie complet distruse!”
In viziunea acestui Plan, Germania trebuia sa devina o tara a carei principala activitate economica sa fie agr
