Sărbătorim astăzi cu multă bucurie Nașterea cea după trup a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Taină preamărită este aceasta, căci Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul-Născut din Tatăl, fără de mamă, mai înainte de toți vecii, se naște ca să mântuiască pe oameni. Această naștere minunată prin care Dumnezeu intervine direct în istoria mântuirii noastre, a fost așteptată de toți cei care purtau în suflet credința în Dumnezeu și nădejdea izbăvirii neamului omenesc din robia păcatului.

Născătoarea de Dumnezeu - vasul ales

Începutul acestei bunevestiri L-a făcut Însuși Dumnezeu; făgăduința ce a fost reînnoită și întărită prin glasul însuflat al patriarhilor, proorocilor și al înțelepților lumii. Proorocii însă, mai mult decât toți ceilalți au adâncit și au tâlcuit aceste făgăduințe și au cerut oamenilor să se pregătească pentru a întâmpina pe Mântuitorul așteptat cu vrednicie. De-a lungul miilor de ani, de la Adam și până la Hristos, mulți au fost aceia care au slujit acestei taine. Însă cel mai cinstit vas al alegerii a fost Fecioara Maria. Vestirea că ea a fost aleasă de Dumnezeu ca să nască pe Mântuitorul –Mesia- Hristos, i-a fost adusă de către Arhanghelul Gavriil (omul lui Dumnezeu) pe când se afla în Nazaretul Galileii. Alături de Maria Fecioara, dreptul Iosif a slujit, de asemenea, tainei. El era bărbat sfânt, plin de înțelepciune, trăitor în feciorie, drept pentru care i-a fost încredințată cinstea de a fi logodnicul spiritual al Mariei și apărătorul pruncului Iisus. În această dublă calitate, el a avut un rol important pe care l-a îndeplinit cu sfințenie, ca pentru Dumnezeu. În casa lui din Nazaret, Mama și Pruncul au găsit adăpostul și pacea căminului familial și cele de trebuință pentru viața lor. „La plinirea vremii”, Mântuitorul cel așteptat a venit. Când Iosif și Maria au sosit la Betleem, aflat la cațiva kilometri Sud de Ierusalim,