Conform unui raport publicat de Comisia Europeană, disparitatea salarială de gen, respectiv diferenţa medie înregistrată în Uniunea Europeană între câştigul salarial orar al femeilor şi cel al bărbaţilor, este de 16,2%. Diferenţa de remunerare este, în continuare, o realitate în toate ţările UE, nivelul său variind de la 27,3% în Estonia, la 2,3% în Slovenia.

Cifrele globale confirmă o uşoară tendinţă descrescătoare în ultimii ani, respectiv o scădere de 1,1% între 2008 şi 2011.

Egalitatea de gen este unul dintre principiile fondatoare ale Uniunii Europene. Principiul remunerării egale a fost înscris în Tratate încă din 1957 şi este introdus şi în Directiva 2006/54/CE referitoare la egalitatea de tratament între femei şi bărbaţi în materie de încadrare în muncă şi ocupare. Datoria statelor membre este de a combate disparitatea salarială de gen, iar sprijinul Comisiei Europene în acest sens constituie un angajament şi o prioritate importantă, înscrisă în Strategia Comisiei Europene pentru egalitate între femei şi bărbaţi (2010-2015).

Comisia Europeană s-a asigurat că statele membre au transpus corect normele UE privind tratamentul egal, lansând proceduri de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor împotriva a 23 de state membre, ce vizează modul în care acestea au transpus o serie de acte legislative ale UE privind egalitatea de gen. Totuşi, raportul arată că aplicarea efectivă a principiului remunerării egale este obstrucţionată de lipsa de transparenţă a sistemelor de salarizare, de lipsa unor repere clare privind remunerarea egală şi de lipsa de informaţii clare pentru angajatele afectate de inegalitate. De aceea, o transparenţă salarială mai ridicată ar putea îmbunătăţi situaţia victimelor discriminării salariale, care ar putea să se compare mai uşor cu lucrătorii de sex opus. Iată şi câteva exemple de bune practici privind egalitatea salarială