Pentru a câştiga supremaţia navală în oceanul Pacific în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Japonia s-a gândit să construiască o nouă navă de război ,care să fie cea mai mare şi mai puternică din istorie. Aşa au apărut cele două cuirasate din clasa Yamato:cuirasatul Yamato şi nava ei soră, Musashi. Yamato era echipat cu 9 tunuri de 460 mm montate pe 3 turele şi avea o lungime de 263,2 m, cu un deplasament maxim de 72800 de tone. Rezultatul războiului naval din Pacific nu a fost hotărât însă de cuirasate ,ci de portavioane. Astfel japonezii au irosit resurse enorme pentru construcţia acestor nave atât de masive.

Construcţia cuirasatului Yamato

Proiectele de construcţie a cuirasatelor din clasa Yamato au început în 1934 , avândul ca proiectant şef pe Keiji Fukuda. După ce Imperiul Japonez se retrage în 1936 din Tratatul naval de la Washington(1922) , planurile lui Fukuda au fost trimise pentru a fi aprobate de Statul major al Marinei Japoneze. Proiectul iniţial de construcţie al cuirasatului Yamato a fost întocmit în martie 1935 şi prevedea dimensiuni mai mari faţă de modelul care va fi construit în final.

Primul proiect menţiona faptul că nava va avea 294 m lungime şi un deplasament maxim de 75000 de tone , faţă de o lungime de 263,2 m şi un deplasament maxim de 72800 de tone prevăzute în proiectul final. Viteza de deplasare a fost redusă de la 31 de noduri, cât era fixat iniţial ,până la 27 de noduri, contrar dorinţelor strategilor japonezi care acordau multă importanţă vitezei navelor de război. Atunci când s-a decis reducerea dimesiunilor cuirasatului Yamato ,s-a ţinut cont şi de capacitatea instalaţiilor portuare japoneze .Încărcată la maxim, nava japoneză atingea un pescaj de 10,86 m. Unele porţiuni din bazinele portuare trebuiau dragate pentru a asigura o adâncime optimă.

A doua provocare pentru constru