Aflată mereu în fruntea mişcării care a sprijinit supravieţuirea adevărului istoric privind identitatea limbii vorbite în Republica Moldova, revista „Limba Română” este în prezent ameninţată cu dispariţia, după ce, timp de peste două decenii, a menţinut vie ideea cuprinsă în Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova, anume că limba română este limbă de stat.

În aceste zile, când gândurile celor mai mulţi se îndreaptă spre vacanţa de Crăciun, am primit de la Chişinău o scrisoare tulburătoare semnată de dl. Alexandru Bantoş, redactorul-şef al unei reviste emblematice. Mesajul avea ca rezumat o întrebare: Salvăm „Limba Română”? Conţinutul epistolei a risipit nedumerirea de moment şi a înlocuit-o cu amărăciune. Revista-emblemă a limbii române vorbite în Basarabia e la un pas de prăbuşire.

În Republica Moldova există, confom inventarului realizat de Institutul de Dezvoltare a Societăţii Informaţionale (ISDI), 74 de reviste ştiinţifice: 2 de categoria A, 21 de categoria B şi 51 de categoria C. Revistele cu profil umanist pot fi numărate pe degetele de la o mână, iar dintre acestea „Limba Română” este, cred, singura care a reuşit, datorită tenacităţii fondatorilor şi redactorilor, să aibă vizibilitate internaţională reală şi durabilă. Adică să aibă prestigiu. În paginile acestei publicaţii, veritabilă cronică în care stau ilustrate toate convulsiunile unui neam sfâşiat, au publicat aproape toate numele mari ale culturii române. Aici a putut fi citit foiletonul frământărilor pentru restaurarea adevărului istoric privind limba, istoria şi cultura naţională şi tot aici a fost menţinută vie ideea că în Republica Moldova se vorbeşte limba română. Unii dintre noi nici nu îşi imaginează cât de greu e să dai glas, într-un climat potrivnic, chiar şi celui mai simplu adevăr, şi aceasta să se întâmple nu pentru că nu vrei, ci pentru că nu eşti lăsat.

Proclama