Cei mai inteligenți oameni învață din greșelile sau din experiența altora. La extrema opusă sunt cei incapabili să învețe din greșelile proprii. În prea multe privințe, societatea noastră civilă se află aproape de această ultimă și nefericită situație atunci când vine vorba de starea și reforma sistemului politic. Blitzkriegul cu anticorupția din Camera Deputaților petrecut săptămâna trecută este sau ar trebui să fie un prilej de a trage câteva învățăminte, de a încerca să ajungem în situația intermediară, a celor care învață din propriile greșeli. 1. ”Migrația politică”

Deputații Udriște, Gurzău și Giurescu au ceva în comun – toți trei au votat împotriva liniei de partid la legea de modificare a Codului Penal. Însă primii doi sunt din opoziție (PDL) și au votat pentru, iar dl Giurescu e deputat dintr-un partid la putere (PC) și a votat împotrivă. Acum, opinia mea politică în speță este categoric împotriva modificărilor, implicit împotriva votului celor doi membri ai PDL și pentru votul dat de dl Giurescu. Alți cititori, concetățeni, votanți ar putea avea o opinie politică opusă, caz în care situația s-ar inversa, votul dlui Giurescu ar deveni problema, și cel al celor doi pedeliști ceva de apreciat. Dar e imposibil ca oricine să poată fi în mod rezonabil de acord sau împotriva cu votul exprimat de fiecare din cei trei deputați sus-menționați. Deciziile politice sunt cele care ne afectează, ca cetățeni, iar modificarea Codului Penal poate fi bună sau poate fi rea, dar nu poate fi și una și alta.

Or, vedeți, tocmai aici e problema. Prevederile legilor antimigrație așa-zis ”politică” sunt, de fapt, arme instituționale mai mult sau mai puțin eficace împotriva indisciplinei de partid. La forma cea mai tare, cea care există în cazul consilierilor locali și județeni, demnitarul ajunge, de drept, proprietatea conducerii de partid, pentru că aceasta îl poate