O oră petrecută în casa familiei Tulbea te face să reflectezi adânc asupra înţelesului care se dă, în mod obişnuit, sărăciei şi să admiţi că pe lume există lucruri mult mai de preţ decât avuţiile, iar oamenii pot fi fericiţi chiar dacă banii pentru traiul zilnic sunt extrem de puţini.
Într-un apartament de bloc cu o cameră, mărită puţin prin desfiinţarea balconului, locuiesc patru copii şi părinţii lor. Totul este într-o ordine desăvârşită, iar casa străluceşte de curăţenie. Pluteşte în aer parcă o atmosferă de tihnă, se simte mulţumirea acestor oameni, pentru simplul fapt că sunt cu toţii împreună şi îşi duc traiul sub acelaşi acoperiş.
Anatolie Tulbea a venit dintr-un sat aflat în nordul Republicii Moldova, a urmat cursurile unei şcoli teologice din Timişoara şi a decis să se stabilească aici. Şi-a găsit de lucru, s-a căsătorit, în urmă cu 17 ani, cu Otilia şi în scurt timp au venit pe lume copiii, patru băieţi frumoşi, care sunt cea mai mare bucurie a lor. Astăzi, cel mai mare, Emanuel, are 16 ani, este elev la liceul „C.D. Loga”, iar următorii, Abiatar, Ruben şi Gabriel sunt elevi la şcoala gimnazială nr. 25. Abiatar va absolvi anul acesta clasa a VIII-a, Ruben este în clasa a VII-a, iar mezinul a început anul acesta cursurile gimnaziale.
Trăiesc cu 1.200 de lei pe lună
Este o familie care s-a obișnuiat să drămuiască la sânge banii. Doar tatăl lucrează, este zidar la o firmă de construcţii, şi ia în mână aproximativ 670 de lei lunar. Soţia sa, Otilia, a lucrat înainte de căsătorie şi a cumpărat apartamentul în care locuiesc acum, dar a fost silită să renunţe la serviciu pentru a-şi putea creşte copiii şi a avea grijă de casă.
La salariul lui Anatolie Tulbea se mai adaugă modestele alocaţii primite de copii şi bursele sociale, nici acestea nu prea mari, astfel încât venitul familiei se ridică la puţin peste 1.200 de lei pe lună. Deşi