Where you from? întreabă bărbatul, cu un zîmbet larg pe faţă. Romania, răspund cu un zîmbet aproape la fel de larg, puţin neobişnuit pentru cineva iniţial reticent la atîta familiaritate. Welcome to Iran! Este al 26-lea Welcome to Iran! din ziua aceea şi nu e decît ora 14,12. Uneori, conversaţia se opreşte aici. Alteori însă, vrea să afle cum e la noi în ţară, cum a fost după ce l-am omorît pe Ceauşescu, ce a însemnat intrarea în UE, ce se mai aude de comisarul Moldovan sau dacă femeile românce fac plajă dezbrăcate. Ba chiar, cineva m-a întrebat ce filme a mai făcut Cristian Mungiu după ce-a cîştigat Cannes-ul. Prietenia şi curiozitatea cu care te tratează iranienii au darul să te intimideze la început.
Oamenii intră politicos în vorbă cu tine pe stradă, în parc, la bancă, în restaurant şi cam peste tot pe unde te prind. Iar dacă ai nevoie de ajutor, poţi fi sigur că îl vei primi, ba chiar mai mult decît ai sperat. Nu de puţine ori, mi s-a întîmplat să cer indicaţii pe stradă iar interlocutorul să vrea să vină cu noi, să se asigure că am găsit ce căutam, ba chiar să ne invite la un ceai.
Şi vorbesc despre orice. Nu le e teamă să se apuce să-ţi spună, în mijlocul străzii, că nu sînt de acord cu deciziile politice pe care le iau mai-marii lor, nici că vor să emigreze, îţi povestesc despre problemele de zi cu zi, despre job-uri, familie sau religie. Îţi spun cum fac schimburi de cărţi, muzică şi filme, pe ascuns, cum au concerte fără autorizaţie. Pentru că îşi trăiesc la maxim micile libertăţi, ţi se pare fascinant cîtă pasiune pun în ceea ce fac şi cît de importante devin pentru ei lucrurile cu care noi sîntem obişnuiţi sau pe care le trecem cu vederea pentru că nu avem timp.
Chiar ai ce vorbi cu oamenii de acolo! Nu mi s-a mai întîmplat în nici o ţară să discut cu oameni întîlniţi întîmplător despre literatură contemporană, filme sau să filozofăm o
