La interval de cîteva săptămîni, în Capitală s-au deschis două expoziţii dedicate unui mare iubitor al Bucureştilor, pe care l-a nemurit în fotografiile sale: Iosif Berman. Am putea socoti că 2013 a fost „anul Berman“ datorită interesului unanim arătat operei sale prin prezentarea unor selecţiuni atît la Muzeul Naţional Cotroceni, între 25 septembrie-25 octombrie, sub titlul România interbelică în fotografiile lui Iosif Berman, şi respectiv la Biblioteca Naţională a României, între 23 octombrie-31 ianuarie 2014, Iosif Berman, maestrul fotoreportajului românesc interbelic. Ambele manifestări au fost însoţite de elegante şi ample cataloage, admirabil ilustrate, de a căror redactare s-au ocupat studioasele şi pasionatele organizatoare, Ştefania Ciubotaru, pentru cea dintîi, şi Adriana Dumitran, pentru a doua expoziţie.

Berman se născuse într-o familie de evrei bucovineni, la Burdujeni, pe 17 ianuarie 1890 (pînă de curînd, 1892 fusese considerat ca an de naştere, dar cercetările asidue ale persuasivei doctorande Adriana Dumitran au dat la iveală data corectă, depistată de ea în Registrul de Stare Civilă de la Arhivele Judeţene Suceava). Tatăl său, David Berman, veteran al Războiului de Independenţă, unde fusese chiar rănit şi ridicat la rangul de sergent, primise împămîntenirea tocmai pentru că luptase pe front. Iosif a plecat de timpuriu de acasă, iar la 21 ani se afla deja la Bucureşti, unde a deprins tainele fotografiei. Valoarea instantaneelor sale a atras atenţia editorilor de periodice ilustrate şi a fost angajat să lucreze pentru multe dintre ele: Gazeta Ilustrată,Ilustraţiunea Română, Ilustraţiunea. Revistă lunară enciclopedică, Realitatea Ilustrată.

Perioada Războiului cel Mare este destul de neclară în viaţa fotografului. Fiica sa, Luiza – care a fost principala furnizoare de date biografice –, afirma că a însoţit un regiment române