În religia creștină, în sens biblic, apocalipsa reprezintă o viziune mistică înspăimîntătoare asupra sfârșitului lumii.

În sensul evenimentelor declanşate și cauţionate de Claudiu Săftoiu în televiziunea naţională publică, apocalipsa poate însemna sfîrşitul existenţei unei instituţii care a fost întotdeauna preşul politicienilor aflaţi la putere, dar şi un obstacol ce trebuia întotdeauna reformat de către aceştia cînd ajungeau în opoziţie.

Sper că este pentru ultima dată cînd numele lui Claudiu Săftoiu apare în spaţiul public (acum cînd dezastrul pe care l-a creat va deveni vizibil și pentru succesorul său), cel puţin în legătură cu calitatea sa de gropar al televiziunii publice, asta dacă nu cumva controlul anual al Curţii de Conturi va releva niște fapte care să-l plaseze în atenţia altor instituţii ale statului, dintre acelea care încă mai funcţionează.

Ultima sa ispravă, aceea de a prezenta public faptul că întregi redacţii din TVR sunt constituite din armate de “mîngîietori de oaie”, a expus sugestiv rezultatul controversatului proces de selecţie și a arătat nivelul profesional al majorităţii celor 2450 de aleși; dacă vedem că vîrfurile programelor sunt atinse de vedete precum Iuliana Tudor sau Andreea Marin, remarcate cu precădere în clipuri de promovare a unor produse indispensabile vieţii în “România tihnită”, înţelegem mai multe și despre cupiditatea și profilul moral al celor care domină în acest moment instituţia.

Aberantul şi ruşinosul proces de selecţie a personalului, după ce acesta a fost condamnat luni de zile la nemuncă într-o instituţie complet paralizată, reprezintă o pată comparabilă cu manipulările şi subordonările politice pe care televiziunea publică le-a afişat în decursul anilor postcomunişti. Dezinformarea și bătaia de joc la adresa publicului (atîta cît mai putea fi păstrat), a fost completată cu uciderea (demolarea