Crăciunul pentru mine a existat dintotdeauna, încărcat de tradiţii şi obiceiuri, chiar şi în perioada când în locul lui Moş Crăciun venea Moş Gerilă. Eram copil şi confuz! Nu ştiam care este diferenţa dintre cei doi. La televizor auzeam Moş Gerilă, iar mama îmi tot spunea de Moş Crăciun, într-un fel anume, aşa cum ştia mai bine.
Spre exemplu, mama, în loc să mă amăgească cum se întâmplă frecvent, că vine moşu` tocmai din Laponia (ce ştia ea ce este şi unde este Laponia!), îmi arăta o căsuţă din chirpici, pe una din uliţele satului, cu gard de nuiele, în curtea căreia nu era nimeni.
În fiecare an mi-amintea că acolo locuieşte Moş Crăciun, iar eu, de fiecare dată când treceam pe acolo, aruncam privirea peste gard dorindu-mi să iasă Moş Crăciun pe prispă! Evident nu l-am văzut niciodată, dar cu siguranţă acolo locuia un moş, cu numele Crăciun.
Nu am avut brad şi nici nu cumpăr
Nu am avut niciodată brad în copilărie, pentru că am locuit într-o zonă de câmpie, unde noţiunea de pădure era atât de depărtată, încât nici eu nu prea ştiam bine ce înseamnă! Vedeam în schimb la vecină-mea mai înstărită, cu părinţii asistenţi medicali, cum împodobea an de an brăduţul cumpărat probabil „pe sub mână” de la oraş. Eh! Nu am murit de invidie, pentru că întotdeauna am simţit ca planeta Terra are nevoie de protecţie, iar dacă aş fi vrut să fac afaceri cu aşa ceva, eram şi eu bogată ca mulţi alţii.
În ultimii 20 de ani, o singură dată am cumpărat şi eu brăduţ la reduceri, pentru că toată lumea spunea în stânga şi în dreapta că dacă nu miroase a cetină în casă, nu poţi simţi Crăciunul.
Am împodobit bradul în noaptea de Ajun, cu un efort imens să fac loc pentru el, pentru ca apoi să văd cum moare sărăcuţul, puţin câte puţin! Oricum era mort!
Bradul a fost omorât
A fost omorât de o secure aliată stăpânului oportunist să facă bani din vânzarea
