Liberalismul a influenţat semnificativ devenirea noastră istorică începând cu jumătatea secolului al IX-lea. Libertatea descătuşează energiile individuale, stimulează spiritul de iniţiativă, creativitatea, interesul.

Aplicat domeniului politic, liberalismul poate fi o opţiune benefică dacă se exercită pe un dublu echilibru, dacă respectă libertatea celuilalt precum şi dacă libertatea individuală se subsumează intereselor generale ale societăţii.

Am aşezat termenul din titlu în ghilimele pentru că, postdecembrist, politica liberală s-a abătut de la aceste principii. Parcurgând meandrele identităţii şi unităţii, liberalismul posdecembrist s-a caracterizat (se caracterizează) esenţial, aş spune chiar fundamental, prin dorinţa de putere cu orice preţ şi folosirea puterii în interese proprii indiferent de consecinţe. Cum se ştie, încă din 1990, sub conducerea lui Câmpeanu, au cochetat cu Iliescu şi guvernarea FSN-istă. Mai târziu, măcinaţi de lupte interne, au profitat de colaborarea în CDR, dar nu în deplină solidaritate, ci speculând oportunitatea şi mergând în alegeri pe liste comune sau proprii după cum le-a dictat interesul. În final, în 2000 s-au dezis de CDR.. S-au folosit de guvernarea CDR-USD-UDMR pentru cucerirea a cât mai multă putere şi influenţă, chiar dacă în detrimentul guvernării înseşi. Alianţa DA a fost subminată sub acoperirea sprijinului din culise a PDSR, direcţionând spre o guvernare acceptabilă acestora şi trădându-şi astfel unele dintre propriile principii.

Iată-i acum, încuscriţi „pe vecie” cu aceiaşi credincioşi urmaşi ai lui Iliescu şi Năstase, punând umărul la o politică practic antiliberală. O bună bucată de vreme s-a argumentat o astfel de strategie pe antibăsism. Devine, însă, pe zi ce trece tot mai limpede că este vorba de alinierea la o constantă foarte bine articulată, asumată de la revoluţie încoace, anume de a se afla