Se spune că în noaptea de Ignat porcii îşi visează cuţitul. Așa începe sacrificarea vedetei preparatelor culinare de Crăciun. În fiecare gospodărie de la ţară, din carne de porc s-au făcut cârnaţi, caltaboşi şi jumeri.

În Mărişel, în Munții Apuseni, odată cu începerea postului Crăciunului nu trece o zi fără vreun obicei rămas din vremuri străvechi. Una dintre cele mai așteptate zile este cea de Ignat, când dis-de-dimineață toți membri farmiliei sunt pregătiți de sacrificarea porcului, care se va transforma în bunătăți pentru masa de Crăciun.

Pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi: cârnaţii, chişca, toba, răciturile, sarmalele şi caltaboşul, fiind la loc de cinste, alături de vinul roşu, dar și de palinca tradițională, fără de care nu se începe lucrul.

Aici, tradițiile sunt păstrate cu sfințenie. Un an de zile porcul a fost supus unui regim alimentar sută la sută bio, spune gazda, pentru a fi numai bun de tăiat.

"I-am dat numai cartofi şi lapte de la vaci. Acuma, onform tradiţiei în pârlim cu paie. Asta-i tradiţia noastră, cu foc cu paie cum o lăsat bătrânii noştri. Îi mai bun aşa, că nu se întăreşte. Dacă nu se face aşa nu iese bună nici urechea", spune Toader Mariş.

După ce prăjesc porcul, acesta este spălat bine şi apoi dat cu sare. Apoi este curăţat şi începe tranşarea. Nu oricine se pricepe la asta, doar cei care au experienţă știu exact ce au de făcut. Deja, urechile, fruntea şi coada poate fi mâncate. Tradiţia spune că trebuie să mânci şoric din fruntea porcului ca să fii fruntea în sat.

Măcelarulnu pleacă din casa omului până când nu pune toate lucrurile la rând şi nu înainte ca toţi membrii familiei să se strângă în jurul mesei la pomana porcului. La masă se pun toţi cei care au muncit, dar şi prietenii, se bea junars şi se mânâncă din carnea proaspată, tocmai gătită.

La final, se închină din nou u