Sarmalele şi pomana porcului, prăjiturile de casă şi alcoolul cu care stropim totul sunt tradiţii pe care le aşteptăm tot anul, însă ne pot dezechilibra într-atât încât să nu ne mai trebuiască nimic decât o ambulanţă
La o zi după Crăciun, în urmă cu aproape 20 de ani, Magdalena Costea a fost internată de urgenţă. „Am început să vomit sânge. Mult sânge. Pe lângă asta, am fost şi extrem de încăpăţânată, am ajuns abia pe seară la urgenţe, luată pe sus de familie. Nu credeam că tocmai mie mi se poate întâmpla aşa ceva.“
Magdalena, care la 40 de ani făcea cunoştinţă cu camera de gardă a Spitalului de Urgenţă Floreasca, susţine că nu este un om al exceselor. Nu este supraponderală, nu are probleme cardiace, nu are probleme cu tensiunea, care este mai degrabă mică (90 cu 60), şi nici nu avea, atunci, un stil de viaţă extrem în ceea ce priveşte alimentaţia. Numai că de sărbători se bucura de toate bunătăţile.
Crăciun cu carne prăjită şi piftie
Din Paşte în Crăciun, de Anul Nou şi de zilele de naştere, Magdalena trăia totul la maxim. „Îmi plac la nebunie sărbătorile, mai ales cele de iarnă. Îmi plac mirosul sarmalelor, piftia tremurătoare şi aroma de brad. Nu fac cozonac, dar nu concep o sărbătoare fără tort, fără salată de boeuf şi fără friptură de porc. Atunci, când am ajuns de urgenţă la spital, mâncasem cu o sarma prea mult“, crede ea.
A fost internată cu diagnosticul de hemoragie digestivă superioară. „Doamne fereşte, aşa ceva se întâmplă pe fondul altor tulburări. Avea, cu siguranţă, o boală preexistentă de care n-a ştiut“, consideră profesorul doctor Radu Voiosu, gastroenterolog la Spitalul Clinic Colentina. Într-adevăr, a fost externată din spital cu diagnosticul de ulcer gastroduodenal, mama şi bunica ei suferind, în jurul aceleiaşi vârste, de aceeaşi boală.
Însă Magda recunoaşte că a fost vina
