"Dumnezeii mă-tii de copil!", "Tu-ţi Cristoşii mă-tii de nemernic!"... Mă uit siderată la Moş Crăciunul din faţa mea care gesticulează nervos în urma unui puştiulică încotoşmănat în salopetă de schi care tocmai i-a suflat în barbă o puzderie de balonaşe colorate de săpun, din cele care se vând în recipiente de plastic contra unor sume de nimic. “Ce te holbezi, cucoană? Hai, roiu’, că pun renii pe mata’!", a susurat drăgălaş, în direcţia mea, moşul cu barbă, înveşmântat într-o mantie roasă pe la coate pe care o târa după sine prin băltoacele din Piaţa Romană. Îl văzusem şi ieri, stând cam în acelaşi loc şi îmbiindu-i pe trecători cu nişte fluturaşi prin care-i anunţa că în zonă s-a deschis un nou centru de masaj cu preţuri, evident, extrem de convenabile. “Vedeţi că limbajul dvs. nu prea corespunde rolului pe care vi l-a atribuit patronul", i-am spus în timp ce luam, prudent, distanţă; un conflict cu Moş Crăciun era tot ce-mi lipsea în acest final de an agitat. “Ahaaa! Te dai deşteaptă, madam! Crezi că nu te-am bunghit că eşti de la TVR? Ce treabă ai mata cu limbajul meu? Mai bine vezi-ţi de limbariţa matale!“ Am încercat să privesc jumătatea plină a paharului, bucurându-mă că, iată, targetul emisiunilor mele este cât se poate de larg. “Mă bucur că şi Moş Crăciun se uită la «37 de grade Celsius»", i-am expediat un zâmbet de împrumut. Am luat fluturaşul pe care mi l-a întins în chip de batistă albă sau pipă a păcii, i-am mulţumit şi am simţit nevoia să pun o întrebare de complezenţă: "Şi... rentează funcţia asta de Moş Crăciun?".
În câteva minute, am aflat mai multe decât mi-aş fi propus în cazul unui reportaj senzaţional. Respectivul, fost absolvent "magna cum laudae" al unei facultăţi tehnice, a lucrat într-un institut de cercetări până după revoluţie, când cercetarea românească a luat-o pe apa sâmbetei, iar el - pe cea a economiei de piaţă. Împreun