Dacă nu-i strica tribunalul socotelile, Dan Diaconescu și-ar fi anunțat candidatura la președinția României. Însă după recurs, chiar dacă rămîne cu condamnarea, Diaconescu tot va spune că el nu se lasă, deși ciocoii vor să-l împiedice să ajungă președintele țării. Se va autoproclama alesul poporului, iar dacă va ajunge în pușcărie, se va amnistia singur și va decreta totodată o nouă revoluție, cu un singur beneficiar, el, Dănuț al patriei revoltate.

Înainte de Ignat și-a anunțat candidatura Mihai Răzvan Ungureanu, din partea Forței Civice. Fostul ministru de Externe, apoi șef al SIE, iar ulterior premier al României, ajuns senator prin redistribuire, se pare că încă nu s-a dumirit care-i diferența între a fi numit și a fi ales. Între a primi un partid și a-l ridica de la zero. Între a fi protejatul cuiva și a-i convinge pe alegători că meriți să te împingă, vot cu vot, spre cea mai înaltă funcție în stat. Intelectual printre populiști și tot mai populist printre intelectuali, MRU nu știe nici abc-ul discursului electoral. Ca istoric, îi lipsește inspirația unui Iorga, către a cărui legendă se îndreptau alegătorii, iar ca politician nu știe să se apropie de poporeni. În CV-ul lui va rămîne, stingheră, precizarea că a candidat la președinție, iar în cronica anului 2014 va fi pomenit la alți candidați.

În urma concursului cu public din PDL, regizat de Vasile Blaga, Cătălin Predoiu, fost ministru independent la Justiție, i-a luat fața lui Gheorghe Falcă, primarul Aradului și fin al lui Traian Băsescu. PDL-ul e un partid cu o intrare, dar cu cel puțin două ieșiri. Prima, prin care ies exclușii. A doua, prin care îl părăsesc pe Blaga dezamăgiții de serviciu, care se duc spre Mișcarea Populară, sperînd să prindă un loc mai în față pentru alegerile europarlamentare. A treia, cea de tip Ouăbei, personajul lui Marin Preda, cel care ținea legătura cu Uniunea So