În ultima vreme, verbul a mermeli şi substantivul mermeleală au început să circule destul de mult în spaţiul public, mai ales în stilul colocvial al presei şi al comentariilor din Internet. Cele două cuvinte nu se găsesc în dicţionarele noastre curente, nici în glosarele argotice, astfel că sensul lor este dedus – de vorbitorii care nu le cunoşteau deja – doar din context şi cu oarecare aproximaţie. Frecvenţa în uz (datorată tocmai expresivităţii populare şi noutăţii relative) conduce, inevitabil, la instabilitate semantică, la apariţia unor sensuri destul de diferite, produse adesea prin asocieri cu înţelesurile altor cuvinte, asemănătoare ca formă.

DE ACELASI AUTOR Parşiv Firitiseli De pamflet Zînzanie Cel mai bogat în sensuri e verbul a mermeli, folosit pentru acţiuni diverse, de la unele concrete şi precise, din sfera culinară, pînă la cele foarte vagi şi generale, exprimate mai ales în construcţie cu pronumele cu sens neutru o (a o mermeli). În textele culinare, mermelirea e aproximativ sinonimă cu amestecarea sau ungerea: „Începem cu dovleceii. Pe care îi tăiem pe lung, îi azvîrlim într-o pungă şi îi mermelim cu o marinată confecţionată din ulei de măsline, usturoi pisat şi ceva sos de soia“ (easypeasy.ro); „au adus cu ei aromele Orientului, condimentele cu care mermelesc carnea“ (romaniateiubesc.stirileprotv.ro); „se adaugă porcu’ înapoi în tigaie, se aruncă o mînă de susan, se mai mermelesc puţin toate alea şi apoi li se toarnă-n cap o zeamă“ (chez.mazilique.ro). Aplicat la alte situaţii, verbul poate desemna o activitate similară, de pregătire (în exemplul următor, a Crăciunului) – „e drept, îl şi plănuiesc, bibilesc, mermelesc, cu o atenţie la detalii de zici că un milieu de lasetă croşetez, iar nu altceva“ (maldita.ro) –, de aranjare – „numai eu ştiu cum le mermelesc şi le zăpăcesc, astfel încît să poată încăpea toate“ (macnetize.com), avînd ade