Creștinii ortodocși, catolici și greco-catolici sărbătoresc la 25 decembrie Nașterea Domnului.
Acum peste două mii de ani, în orașul Bethleem s-a săvârșit marea taină a dreptei credințe: ‘Dumnezeu S-a arătat în trup’ (I Tim. III, 16). Eveniment unic în istoria omenirii, petrecut pe vremea regelui Irod cel Mare, stăpân peste Galileea (Nazaretul) și Iudeea (unde era Bethleemul), amândouă regiunile făceau parte din Imperiului Roman și erau guvernate de un procurator, Quirinius.
Imperiul era condus în vremea aceea de August (27 î.Hr.-14 d.Hr.), primul împărat al Imperiului Roman, reorganizator al administrației și armatei care a dispus un recensământ al populației. Dispozițiile recensământului obligau pe fiecare cetățean să se înscrie (pentru a fi luat în evidență) în locul lui de obârșie, fără întârziere.
Mergând cu Iosif de la Nazaret la Bethleem spre a împlini porunca autorităților vremii, Sfânta Fecioară Maria l-a născut pe Iisus într-un staul de animale de la marginea cetății. Acolo, la marginea câmpului, în noaptea sfântă, îngerul a vestit păstorilor Nașterea Mântuitorului lumii. Tot atunci și tot acolo, în pragul colibei în care se afla pruncul sfânt, s-au oprit cei trei magi din lunga lor călătorie spre a lăsa lângă copilul sărac daruri împărătești.
Asupra celor trei se oprește sfântul părinte Ioan Gură de Aur (Chrysostomul), arhiepiscop al Constantinopolului (347-407), atunci când vorbește de nașterea Fiului. “Nebunie” numește părintele călătoria celor trei perși care, altfel, erau stăpâniți de vrăji și de eresuri, o nebunie a fost închinarea și întrebarea pe care aceștia o adresează lui Irod despre nașterea pruncului împărat, întrebare care aduce panică mare între iudei, suficientă să pună viața magilor în pericol, nemaivorbind de viața copilului.
”Trebuie multă osârdie și rugăciune spre a putea înțelege după cuviință această Evang
