Pentru români a devenit un obicei ca de Crăciun să aibă în casă Floarea Crăciunului, care în ultimii ani a devenit de nelipsit în decorurile de sărbătoare, alături de brad.

Poinsetia, denumită ştiintific “Euphorbia pulcherrima" sau “Poinsettia pulcherrima", este cunoscută de toată lumea sub denumirea de Crăciuniţă, Floarea Crăciunului sau Steaua Crăciunului, deoarece înfloreşte în preajma acestei sărbători. Este denumită Poinsetia după ambasadorul SUA în Mexic, Joel Poinsett, care a adus planta în America, în anul 1828.

Dăruită de o zeiţă

Conform unei legende aztece, culoarea roşie i-a fost dăruită de o zeiţă care a stropit-o cu sînge din inima ei. Ea a fost cultivată de azteci în regiunile mexicane montane umede şi obişnuiau să folosească această plantă pentru combaterea febrei. În secolul al XVII-lea, franciscanii foloseau florile în diverse ceremonii religioase, iar cultivarea şi popularizarea ei a început în anii ’60.

Floarea Crăciunului înfloreşte iarna, când toată natura intră într-un somn adânc. Decolorate la început, după opt săptămîni de la îmbobocire, frunzele de deasupra se colorează în purpuriu şi se transformă în petale. Pentru a înflori de Crăciun, are nevoie de 12 ore de întuneric pe zi: se acoperă, începând din octombrie până în decembrie. Ca să se dezvolte bine are nevoie de un loc luminos şi o temperatură constantă, de 18 - 21 grade. Dacă e pe pervaz, la fereastră, trebuie pusă pe un suport, care să o ferească de rece, o bucată de carton sau placaj. Chiar dacă plantei îi place lumina, în zilele însorite de vară este bine să stea la un loc mai umbros, nu direct în soare.

Foarte sensibilă

Nu trebuie să stea în curenţii de aer, deoarece îşi poate pierde frunzele. Este foarte sensibilă la umezeală şi nu are voie să rămână apă în farfuria aşezată sub ghiveciul în care se află floare