În această zi, ziarul nostru vă propune un exercițiu indedit. Citiți și aflați cum era reflectat Crăciunul în presa interbelică, urmând să descoperiți o lume total diferită de ceea ce se întâmplă în aceste zile -AA+A
Crăciunul interbelic Cu trăistuţele, la colindat
În ajunul Crăciunului, cum începea să se însereze, se adunau grupuri, grupuleţe de copii şi, cu traistele de gât şi un ciomag în mână care să-i apere de eventualii câini ieşiţi în cale, plecau la colindat. Se colindau vecinii, rudele, prietenii. Copiii se străduiau să cânte frumos şi erau ascultaţi de toată familia adunată în jurul pomului de Crăciun. Erau răsplătiţi cu covrigi rotunzi cu susan, nuci, mere, mandarine, portocale şi bomboane. Când se umpleau traistele, colindul se termina şi copiii se împrăştiau, fiecare plecând spre casă. Bucuria cea mai mare era să vii cu săculeţii plini şi să-i răstorni pe muşamaua pe care o punea mama special pe masă. Bani nu se obişnuia să se dea decât la casele care nu se pregătiseră pentru colind. Şi cine nu se pregătea pentru colind?! Cu o săptămână înaintea colindului, simigeriile erau golite, în fiecare zi, de şirurile de covrigi. Şiruri de 50-100 de covrigi. Ca să faci faţă cu cinste colindului, cumpărai 200-300 de covrigi, că trebuia să te gândeşti şi la colindătorii cu steaua, şi la irozi şi la pluguşorul de Anul Nou”.
Moș Crăciun- Moș Clățun
Bunicul a avut dreptate: Moş Crăciun a intrat cu coşul plin de jucării şi a întrebat cu voce groasă:
-Ai fost cuminte, micuţule? Înveţi bine?
Micuţul a răspuns, tremurând cu un firicel de voce:
-Da, Moş Clăţun.
Un soldat de plumb, o trompetă, o păpuşe care închide ochii şi spune «mamă» i-au dat copilului iluzia realităţii. Moş Crăciun a devenit un personagiu care vine de nu ştiu unde, un unchiaş fără moarte, ca poveştile, ca minciunile.
Când s’a făcut m
