Ascunderea simbolurilor religioase pe vremea comunismului ducea la schinguirea spiritului Sărbătorilor. Copiii îl aşteptau pe Moş Gerilă, pentru că Moş Crăciun era ruda de care nu se încumeta nimeni să vorbească. Semnificaţia zilei de Crăciun, în care s-a născut Mântuitorul Iisus Hristos, era o nebuloasă pentru copii. Se ajungea astfel la situaţii hilare, în care elevii urau „Trăiască 25 Decembrie!“, fără să ştie că este o sărbătoare interzisă.

Pentru un Crăciun îmbelşugat pe vremea comunismului, gospodinele făceau cele mai mari eforturi în procurarea materiei prime. Cine avea pile la gospodăria de partid se lăfăia în salam de Sibiu, măsline, brânzeturi şi carne. Cine nu avea pile direct la furnizorul activiştilor cumpăra pe sub mână carne de la angajaţii abatoarelor. Asta dacă avea noroc şi reuşea să aibă o astfel de cunoştinţă valoroasă.

Bomboanele de pom era maximul dulciurilor care putea fi cumpărat pentru a împodobi bradul. Pomul de Crăciun se decora cu smocuri de vată, pusă şi aceea cu economie, deoarece un pachet de vată medicinală era şi mai greu de obţinut decât un kilogram de carne.

Colindele se ascultau datorită copiilor care veneau din casă în casă şi care erau primiţi cu mare drag. Rareori băteau colindătorii la uşi sau porţi care să rămână închise. Moş Gerilă era aşteptat cu aceeaşi emoţie, mai ales că micuţii nu făceau deosebire între el şi ruda lui de care nu se vorbea, Moş Crăciun. Cadourile erau jucării, hăinuţe şi mai alea cărţi, care pe vremea aceea nu aveau preţuri foarte mari.

Se ştia doar că 25 decembrie era o mare sărbătoare, deşi semnificaţia zilei nu era studiată şi explicată nicăieri oficial. Confuzia a dus la situaţii comice, când copiii ştiau că data este festivă, dar fără să cunoască înţelesul ei. „Eram elevă în clasa a II-a şi primisem temă să scriem o felicitare de iarnă. Am compus o compunere mică de care am fo