Pe tema Dietei Inedia se poartă discuţii aprinse în lumea întreagă. Cei care urmează această dietă, numită în lumea medicală „dieta extremelor" trăiesc urmând un post negru însoţit de rugăciuni, ani şi ani de zile.

Adepţii acestei diete consideră că hrana materială nu este indispensabilă şi vor să demonstreze că se poate trăi, fără probleme de sănătate, ani şi ani în şir fără hrană. Pentru majoritatea adepţilor acestei diete, credinţa în Dumnezeu şi lumina rugăciunilor le hrăneşte sufletul, uitând de cerinţele trupului care, spun ei, este pieritor. Existenţa fără hrană reprezintă o minune pe care experţii în medicină nu o pot explica.

Care sunt limitele rezistenţei umane?

Deşi un om sănătos poate să supravieţuiască fără apă circa patru zile, experţii se întreabă cum rezistă, de exemplu, victimele cutremurelor care supravieţuiesc sub dărâmături, până sunt salvate, zece- unsprezece zile fără apă.

Primele exemple

Documente religioase vechi precizează că au fost credincioşi care au trăit fără hrană, ani în şir. Printre cele mai vechi exemple este cel al Sfintei Ecaterina din Siena. Ea s-a născut în anul 1347, iar la vârsta de 16 ani a intrat în monahism. Mai târziu, când a împlinit vârsta de 26 de ani, ea a hotărât să trăiască fără hrană. A supravieţuit acestui regim de viaţă timp de şapte ani, fără să consume alimente şi s-a hrănit doar cu euharistia, împărtăşania, până vârsta de 33 de ani. Despre o altă sfântă, Lidwina, contemporanii săi spun că n-a mâncat nimic timp de...28 de ani.

Aceste exemple erau greu de crezut şi la fel de greu de dovedit. În perioada contemporană, medicii au studiat în anii 1920 primul exemplu de Inedia : o catolică, femeie simplă (bavarezaThereze Neumann), a supravieţuit acestui stil de viaţă timp de 40 de ani ( în intervalul 1922-1962). Totuşi, un raport medical întocmit în anul 1927, arată că, după 15 zile