Prima Doamnă a Republicii Moldova, invitata Valentinei Ursu, în emisiunea „La sfârşit de săptămână cu Europa Liberă”.

I-am admirat mereu pe cei care fac binele. Pentru că să faci bine nu este atât de greu. În unele cazuri, nu trebuie decât să vrei sa fii mai bun. Iar aceasta ar însemna să le oferim celor mai necăjiți o hăinuță, o jucărie sau ceva de mâncare, atenție și sprijin. Despre anotimpul dărniciei, despre cei care dau şi cei care primesc, vorbim la acest sfârșit de săptămână.

Acum, în toiul sărbătorilor de iarnă, asociațiile de binefacere ies la lumina reflectoarelor și a blițurilor. „Nouă ne pasă”, „noi avem inimă”, „ne interesează soarta celor oropsiți”, „vrem să-i ajutăm pe cei mai triști ca noi” – sunt textele cu care filantropii încearcă să înmoaie sufletele celor milostivi, celor care bagă mâna în buzunar și donează pentru o cauză nobilă.

Europa Liberă a căutat să afle ce cred oamenii întâlniți ocazional la Pîrîta despre bunătate la moldoveni.

x - „Dacă am posibilitate, ajut. Eu singur sunt invalid și pe mine trebuie să mă ajute cineva.”

- „Мимо не прохожу человека, когда вижу что действительно он нуждается в чем-то.”

- „Demult nu se mai ajută unul pe altul. Probabil că, e diferența aceasta socială între bogați și între săraci.”

- „Depinde de bunătate, depinde de educație.”

- „Depinde de categorie, de mentalitet, de studii, de cei șapte ani de acasă, cu toată că societatea se schimbă destul de rapid, acum este mai dură, mai invidioasă.”

- „Cel sărac, înțelegând situația, ajută.”

- „Sărac pe sărac. Și săracul pe bogat, dar bogatul niciodată nu o să îți dea, nici nu îl crede pe cel sărac.”

- „Binefacerea la moldoveni cred că există, dar nu mult.”

- „Dacă înainte din cât omul avea, reușea să se ma