Pentru că am încheiat reportajul nostru din adâncurile minei Lupeni cu „Noroc Bun”, nu puteam refuza invitaţia Sindicatului „Noroc Bun” de la Mina Lupeni la tradiţionala petrecere de sfârşit de an. Prin urmare, împreună cu Cătălin Docea, directorul ZVJ, am urcat la Cabana 5 Sud.

Am fost întâmpinaţi cu bucurie de liderii Ilie Csabi Silvăşan şi Marius Demetercă, de tânărul şi destoinicul brigadier Ovidiu Nechifor (pe care-l văzusem în elementul său, la lucru, în abatajul cu complex mecanizat) şi de ing. Emil Gheorghe, directorul minei Lupeni, şi de distinsa sa soţie, doamna Livia.

Prezentările fiind făcute, am trecut la lucru. Din fericire, atmosfera a diferit substanţial de cea din mină…

Au fost prezenţi 150 de membri ai acestui sindicat, majoritatea însoţiţi de consoartele lor. Acest aspect ne-a dus la un „colocviu” despre mondenitatea mediului minier, teoretizând, între două pahare (vorba vine…), „băutele” (petrecerile doar bărbăteşti, nemângâiate de prezenţele feminine) şi „chefurile” (party-urile mixte, animate nu doar de bărbaţi, ci şi de parfumul doamnelor ori domniţelor).

Gazdele şi-au ales invitaţii cu parcimonie, în afară de mine şi de Cătălin, au mai fost prezenţi, nu pentru mult timp, doar trei invitaţi: deputatul Cristian Resmeriţă, ing. Adrian Jurca - liderul minerilor de la Livezeni şi ing. Claudiu Dumitru – de la acelaşi sindicat.

Organizatorii nu au făcut economie de la nimic, uzând de toate ingredientele unui chef reuşit: lăutari buni, spaţiu generos, bucate alese şi, ştiut fiind faptul că „mâncarea e fudulie, băutura e temelie”, băutură la discreţie (interesant de remarcat că din 150 de petrecăreţi şi petrecăreţe doar unul singur s-a predat Zeului Bachus…).

Petrecerea a ţinut de la orele 14 până după miezul nopţii. Acum nu o să cădem în platitudinea de a descrie dansurile (sau toalete doamnelor…), co