Ediţia tipărită a ZVJ de astăzi dovedeşte că am vrut să încheiem anul în bună pace cu toată lumea, în spiritul „cele bune să se adune/ cele rele să se spele”. Însă, Petre Bebe Nica, care, după ce s-a văzut din nou lider, o lălăieşte lună de lună în foaie de boală, vrea altceva. Şi dacă tot o vrea cu tot dinadinsul, noi i-o livrăm… Ca să înţeleagă tot poporul de ce Emil Gheorghe, destoinicul director al minei Lupeni, e terfelit ca la uşa cortului, vom face un scurt istoric, ca să priceapă tot poporul cititor. xxx Ing. Emil Gheorghe a fost numit director al minei Lupeni într-o zi de vineri. Luni, doar după două zile de la numire, searbădul oficios al lui Nica îşi şi exprima îndoiala asupra capacităţii manageriale a noului director. Brusc, foştii directori ai minei Lupeni, terfeliţi şi ei în momentul numirii, sunt prezentaţi într-o lumină favorabilă… xxx După ce a fost uns lider de sindicat Petre Bebe Nica (care de un an, din 2012, poate să stea liniştit în faţa blocului şi să aştepte poştaşul cu pensia, nu să tulbure cu populisme ieftine de doi bani procesul de producţie de care, fiind în foaie de boală perpetuă, oricum nu are habar), directorul Emil Gheorghe i-a pus în vedere un lucru ce ţine de normalitate: să se apuce şi el de şut. Adică, pentru banii pe care-i umflă cu regularitate, lună de lună, în calitate de adjunct şef de sector transport, să şi presteze. La fel cum fac şi cei peste 1.500 de angajaţi ai celei mai mari mine din ţară, mina Lupeni. Când a auzit de muncă, atâta i-a trebuit lui Bebe. Şi-a tras o foaie de boală, lungă ca un prezervativ de negru (am apelat şi la această comparaţie, pentru a fi înţeles pe deplin şi de unele reprezentante în presă a celei mai vechi meserii…). Prin urmare, Bebe nu a mai dat pe la mină decât în trecere, probabil doar atunci când intra cotizaţia minerilor, ca să o birjărească cum ştie el. Fiind bolnav, Bebe a fost căutat ş