Acum aproape 50 de ani au aparut primele idei pentru crearea unor sisteme extinse de inchiriat biciclete in orase, insa abia dupa anii 90' s-au dezvoltat cu adevarat. Acum se pot inchiria un total de 700.000 de biciclete in sute de orase mari, iar succesul unor astfel de sisteme tine de un plan bine gandit. Care sunt orasele in care sistemele de bike-sharing merg cel mai bine, cat costa inchirierea, cate statii sunt si cum s-au construit modele reusite puteti citi in articolul ce are la baza un raport al ITDP (Institute for Transportation & Development Policy.
Prima idee pentru crearea unui sistem public extins de biciclete de inchiriat a aparut in 1965 la Amsterdam, insa a fost respinsa de consilierii locali. Au mai aparut programe izolate in SUA, iar in 1993 intr-un mic oras din Franta a fost creata un fel de "biblioteca de biciclete", insa marea problema era ca acestea trebuiau lasate exact de unde le-ai luat.
Era nevoie de sisteme mai moderne, iar in prima parte a anilor 90' Copenhaga a facut primul pas printr-o flota de biciclete rezistente care erau legate cu lacate in statii si puteau fi folosite de cei care introduceau monede. Sistemul era un pas inainte, dar fiindca nu se stia identitatea celor care il foloseau, vandalismul era la cote inalte fiindca nici nu era nevoie de garantie pentru a folosi bicicletele.
Un pas mare s-a facut prin introducerea sistemelor asa-numite "de generatie a treia" in care, datorita avansului tehnologic, se putea monitoriza totul, se putea sti exact cine foloseste fiecare bicicicleta si cat timp, iar inregistrarea si plata se pot face in special cu cardul. Primele sisteme moderne au aparut in Franta, la Rennes in 1998 si la Lyon, in 2001, acesta din urma fiind model pentru foarte apreciatul Velib Paris care avea sa fie lansat in 2007.
Acum, in sistemele europene de bike-shar
