Iniţial, Anul Nou a fost, la rândul ei, o sărbătoare cu caracter mitic, din care astăzi s-au mai păstrat doar câteva superstiţii legate de urări şi de masa tradiţională. La români, „Pluguşorul”, cu urări făcute pentru noul an, este o datină care se mai păstrează. Obiceiul este străvechi, legat de cultivarea pământului, iar „Pluguşorul” se recita în ultima zi a anului de copii şi tineri îmbrăcaţi în costume naţionale, cu eşarfă tricoloră în diagonală deasupra şi coifuri pe cap, care, la fiecare casă, fac urări de belşug pentru anul ce are să vină. Urările erau acompaniate de clopoţei, instrumente muzicale, şi însoţite de pocnituri din bici. Un alt obicei popular românesc, pe 1 ianuarie, este „Sorcova”, când se fac urări pentru noul an cu ajutorul unei crengi înmugurite sau a unei nuieluşe în jurul căreia se împletesc flori de hârtie colorată, aceasta având, după datină, o semnificaţie magică. În satele româneşti din zonele de deal şi de munte exista obiceiul „strigatului peste sat”, când flăcăii îi judecau public pe cei care au încălcat regulile de convieţuire ale comunităţii cu cuvinte din cele mai usturătoare şi se aprindeau focurile pentru alungarea spiritelor rele.

Anul Nou al sârbilor

Sârbii, care sărbătoresc şi Anul Nou tot după calendarul iulian, coceau un fel de pâini, unse apoi cu miere, numite zdravlje (sănătate). În prima zi a anului, când se sărbătoreşte Sfântul Vasile, se făcea o prăjitură cu nucă, numită vasilica. Anul Nou se serba cu muzicanţi sârbi, tocmiţi de flăcăii din sat pentru toate petrecerile din an care aveau loc duminica sau în zilele de sărbătoare, dar astăzi obiceiul s-a pierdut. Sărbătoarea cea mai dragă a sârbilor este Sfântul Sava, primul arhiepiscop al bisericii ortodoxe sârbe autocefale, canonizat şi venerat de biserica sârbă. În ziua de 14 ianuarie după calendarul iulian, sărbătoarea sfântului Sava începea la biserică