În unele sate din Ardeal se credea că în ziua de Anul Nou se deschide cerul şi Dumnezeu se uită pe pământ şi poţi să-i ceri orice şi vei primi. Oamenii stau treji toată noaptea pentru că norocul umblă pe drum, iar dacă te găseşte dormind, nu te mai caută. De asemenea, în noaptea de Anul Nou, tinerii pot afla când se vor căsători şi cum va fi alesul/aleasa, bogat sau sărac, frumos sau urât.

Ioan Toşa, muzeograf la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, a vorbit pentru “Adevărul” despre tradiţiile de Anul Nou ale satelor din zona Ardealului.

“În unele localităţi din Transilvania pentru sărbătorile Crăciunului se făcea un colac ritual special stolnicul, ca dar Domnului. Se spunea că <>. Stolnicul se aşeza pe o mână de grâu şi o mână de otavă, pe colţul mesei , pe el se punea câteva fire de usturoi şi aşa se ţinea de la Crăciun până la Anul Nou. La Anul Nou după ce s-au întors de la biserică, toată familia se aşează în jurul mesei şi taie stolnicul şi-l mâncă cu credinţa că Domnul va fi cu ei de aici înainte. Grâul, de pe masă, se arunca în grâul de sămânţă ca să fie binecuvântat şi ferit de neghină şi alte buruieni, iar otava se păstra şi pe timpul plugului se da boilor . Usturoiul se păstrează întreg anul şi se foloseşte în cazul în care se îmbolnăveşte cineva din casă, cu el se face cruce pe fruntea bolnavului”, a spus muzeograful.

De Anul Nou se deschide cerul şi norocul umblă pe drum

“Ca început a unei noi perioade de timp, Anul Nou, era prima dată în an când se deschide cerul şi Dumnezeu se uită pe pământ, dar numai oamenii buni şi drepţi pot vedea cerul deschis şi ei pot cere de la Dumnezeu orice vor şi vor primi. Se credea că atunci când se deschide cerul vorbesc şi animalele