E toamnã iar cu frunze ruginite,
Un soare palid strãjuieşte zarea.
Figuri în ceaţã, lacrimi tãinuite
Şi un rãspuns ce naşte întrebarea.
Şi locul gol, lãsat de voi în lume
Şi cerul ce v-ascunde-acolo sus
Şi lacrime, care ţin loc de glume
Şi întrebãri ce nu gãsesc rãspuns.
În flori, parfumu-i dãltuit cu sete
Şi ceasurile timpul rãstignesc
Raze de soare vin sã ne desfete
În numele a tot ce-i omenesc.