-Totuşi, se gândi Tigaie, trebuie să fac un gest …
Aşa-i bine la de astea, ca să fie totu’, fest!
Eu, acum, mănânc şi beau, chefuiesc ca Suleyman,
Iar el, ce să zic, săracu’, poate n-are niciun ban …
Aşa că un gest frumos, pică bine, de-astă-dată,
Să fiu şi eu, vorba aia, cu inima împăcată.
Aşa socotea Tigaie, stând picior peste picior,
La cârciuma din răscruce, „PÂNĂ LA ULTIMU’ CHIOR”.
El găsise jos la stradă, u