Ce frumos mai începuse să ningă pe ulicioară!
Copiii din micul sat ieşeau bucuroşi, afară.
Au lăsat cărţi şi caiete, creioanele, pe măsuţe,
Îmbrăcându-se mai gros şi cătând la săniuţe.
Bucuroşi, nevoie mare, aşteptau stratul să crească,
Când deodată un bătrân începu să dojenească:
– Fi a dracu de zăpadă, iară venişi peste noi,
N-avem lemne, n-avem multe, n-avem nutreţ pentru oi…
Du-te peste mări şi ţări, du-te, ţine-ţi drum întins, @N_