„Victoria lui Nimeni (Nemo), … una zdrobitoare asupra firescului, una insultătoare la adresa Muzicii, una exterminatoare a bunei-cuviinţe şi bunului-simţ, toate caricaturizate şi evacuate din mentalul colectiv al masei isteric (tele)spectatoare. O masă în stare de ebrietate ideologică din care cultura reală, elementarele repere morale şi însuşi Sensul au fost izgonite de activismul şleampăt care huiduie realitatea, siluieşte arta, face ţăndări ierarhiile şi cântă ridicol prohodul plan