Ghiduşii ideologice

În DILEMA VECHE din 15-21 decembrie trecut, Dan C. Mihăilescu publică o scrisoare de la o elevă de la colegiul bucureştean Sf. Sava în care pesimismul lui Cioran este simţit (căci nu de o interpretare e vorba) ca un elixir de vitalitate. Foarte frumos, nu neapărat şi adevărat. Autorul articolului, în entuziasmul lui mereu viu pentru Cioran, aşa de strălucit ilustrat de eleva cu pricina, pleacă însă de la o premisă falsă: ca să dovedească interesul tot mai mare pentru scepticul nemoderat de la Răşinari, îmi reproduce câteva cuvinte despre inactualitatea acestuia pe care nu le-am rostit, nici scris. Le-a auzit la Târgul Gaudeamus, cu ocazia lansării celor două volume Cioran de la Humanitas, din gura Mirelei Nagâţ, ca un vag şi fără context citat. Nu e prima dată când mi se atribuie fără nici un temei o judecată. Nu m-aş fi formalizat dacă Dan C. Mihăilescu n-ar fi ţinut să dea judecăţii pe care eu n-o recunosc o interpretare cât se poate de tendenţioasă. Scrie eseistul: „Exact asta m-a făcut şi pe mine să-mi amân o săptămână glosele pe seama titlurilor enumerate mai sus («Despre Franţa» şi «Îndreptar pătimaş II» – N.M.): ca să-i contrazic, cu ghiduş respect, domnului profesor scepticismul. Un scepticism suav, dar infailibil infuzat de moştenirea liniei socialiste «Viaţa românească» – C.D. Gherea – George Ivaşcu – «Cuvântul liber» – Z. Ornea”. Iată-mă şi socialist! Ca şi cum Cioran n-ar putea fi judecat şi dintr-o perspectivă liberală. Dacă e să luăm de bună lista de însuşiri pe care o dresează mai departe Dan C. Mihăilescu, n-am avea, e drept, liberali fiind, nici un motiv să nu-i împărtăşim lui Cioran ideile din tinereţe: doar că din listă lipsesc, extirpate ghiduş-ideologic, tocmai puseurile de simpatie pentru legionarism şi fascism. Cât despre moştenirea de care aş beneficia, nu văd ce treabă ar fi putut avea Gherea cu Cio