Unul dintre cele mai în vogă sporturi extreme din Occident începe să aibă fani şi la noi. Practicanţii de parkour din România au ridicat pasiunea lor la nivel de artă, iar debutanţii au parte de lecţii în toată regula, ca la o şcoală adevărată.

Parkour, un termen derivat din franţuzescul "parcours du combattant", în traducere "cursă cu obstacole", a apărut în România prin 2004.

Mulţi au crezut că sunt nebuni când i-au văzut sărind pe stradă. Mişcările lor, desprinse parcă din filmele cu Jean Claude Van Damme, săriturile de pe clădiri şi răsucirile spectaculoase pe bătătorul de covoare, stârnesc uimire. Dar, uneori, şi admiraţie.

Încet-încet, parkour şi freerunning, adică depăşirea obstacolelor prin sărituri spectaculoase, au prins teren. Aşa că veteranii s-au gândit să înfiinţeze o şcoală, pentru ca novicii să nu capete apucături... greşite. Şcoala a avut până acum 30 de cursanţi. Şi de 10, dar şi de 30 de ani.

Încălzirea şi exerciţiile se fac vara afară, prin parcuri, iar iarna într-o sală de antrenament. Lecţiile se complică de la un curs la altul...ca la matematică. Începi cu banala adunare şi ajungi să rezolvi integrale.

Parkour a apărut în Marea Britanie, din joacă, după o reclamă în care David Belle făcea o serie de acrobaţii pentru a ajunge în faţa televizorului cat mai repede.

Unul dintre cele mai în vogă sporturi extreme din Occident începe să aibă fani şi la noi. Practicanţii de parkour din România au ridicat pasiunea lor la nivel de artă, iar debutanţii au parte de lecţii în toată regula, ca la o şcoală adevărată.

Parkour, un termen derivat din franţuzescul "parcours du combattant", în traducere "cursă cu obstacole", a apărut în România prin 2004.

Mulţi au crezut că sunt nebuni când i-au văzut sărind pe stradă. Mişcările lor, desprinse parcă din filme