- Editorial - nr. 197 / 9 Octombrie, 2013 De obicei, orice lansare de carte este o sarbatoare – sau asa ar trebui sa fie. Ca un botez al unui prunc. Depinde, insa, si de carte. Cand cartea se constituie in oglinda unei realitati sfasietoare, iesirea in lume – si din sine – a autorului sta mai degraba doar sub semnul bucuriei intalnirii cu convivi uniti de aceleasi idealuri. O carte de publicistica trebuie sa fie, in vremea noastra, mai ales, dincolo de un volum de biblioteca, spre lectura in clipe de ragaz, un document al timpului, o fila de istorie cotidiana, scrisa cu "cinste si gramatica” – dupa cum ii place lui Lazar Ladariu sa-l citeze pe ilustrul gazetar Caragiale (despre care nu stiu de ce vorbim atat de putin, desi a avut o pana extrem de taioasa, estompata, desigur, de celebrul sau contemporan si prieten, Mihai Eminescu – si, de fapt, in epoca, vom mai gasi gazetari puternici intre scriitori, precum Vlahuta, Delavrancea, Arghezi mai tarziu etc...). Mai ales in timpul nostru, si mai ales in Ardeal, si in... "cealalta Romanie”, pe pamanturile furate, unde, mereu, istoria Neamului a fost mistificata de pana ocupantului, si unde lucrurile nu s-au schimbat prea mult de la Diktat incoace, o asemenea carte e necesara. "Ca sa fii roman trebuie sa poti” – spunea fratele Grigore Vieru, de dincolo de Prutul pe care visase o viata sa-l treaca precum contemporanii lui doreau sa ajunga pe Luna. Prietenul, romanul inlacrimat, Orfeul de la Pererita, s-a dus intre stele si el, sa puna de un cenaclu cu fratii nostri Adrian Paunescu, Leonida Lari, cu Ioan Alexandru, cu Doina si Ion Aldea Teodorovici, cu George Pruteanu, cu Matcovschi... Doamne cata nevoie e de ei! Unde sunt cei care nu mai sunt? Din ce in ce mai greu e sa fii roman intr-o Romanie in care vanzarea incepe de la varf, cu mana romaneasca, indiferent in ce colt de tara te-ai afla si indiferent carei categorii soci