Dupa experimentele repetate in fruntea educatiei romanesti, ministrul Ecaterina Andronescu ar trebui sa treaca singura in ultima banca. Sa renunte la pretentiile la coronita doar pe motiv ca si-o doreste, dar fara sa fi invatat vreo clipa lectia. si sa nu mai pronunte "vreau" inainte sa-l spuna si sa-l probeze pe "stiu". Intre ce trebuie si ce face, insa, discrepanta va ramane uriasa. La cum s-a comportat pana acum, toate semnele arata ca doamna Andronescu se va agata si mai abitir de scaunul ministerial. Unul pe care il identifica cu implinirea ultima in viata sa profesionala si, probabil, personala. Complice i-a fost, de ani buni, partidul din care provine. Gratie unei imagini benigne, PSD i-a mentinut Ecaterinei Andronescu un abonament absurd la fotoliul de la Educatie. Dar girand cu obstinatie aspiratiile obsesive ale acestei doamne, social-democratii semnalizeaza o stare de calamitate: pentru un domeniu de importanta strategica a invatamantului, singurul specialist de varf, din pepiniera de cadre a PSD, ramane E.A.

Or, ultima izbanda a sistemului de invatamant, sub bagheta magica a supranumitei "Abramburica", o constituie cuplul de greseli facute de autorii subiectelor la tezele unice de limba romana si istorie. Daca ar fi sa fortam putin nota, conchidem ca, in doar cateva zile, s-a ajuns la performanta ca elevul roman de 14 ani sa-si depaseasca cu brio profesorul. Asta, cel putin la cele doua materii. Episodul se asterne ca o reinterpretare autohton-barbara a raportului dintre maestru si discipol, asa cum era el infatisat in Grecia antica.

Toate acestea se intampla intr-un invatamant care agonizeaza de cel putin doua decenii. Erorile evidentiate la cele doua teze unice sunt insa doar punctul din varful icebergului. Precaritatea s-a instalat in acest domeniu la toate palierele si se manifesta in cele mai hidoase forme: de la manuale care def