Pentru că New York Times îl tratează pe Băsescu drept o umbră tristă a lui Ceauşescu, ambasadorul român la Washington a trimis azi o scrisoare publicației, în care lămureşte publicul american despre victoriile anticomuniste ale raportului Tismăneanu şi implicit ale tovarăşului Băsescu.

Supărarea a pornit de la un articol pe prima pagină a publicației , în care puteam citi: “In timpul demonstrațiilor recente din România, pancartele şi sloganurile protestatarilor de la Bucureşti îl comparau pe tot mai nepopularul – şi, criticii spun, autoritarul – preşedinte Traian Băsescu cu înlăturatul dictator Nicolae Ceauşescu”

Jurnalistul de la New York Times descria în articol cum Polonia, Ungaria sau Bulgaria au diverse inițiative de lustrație. Spre disperarea Cancelariei Prezidențiale, România nu era menționată în articol decât prin ecuația “Băsescu= un fel de Ceauşescu.”

Ambasadorul român la Washington a trebuit să apere onoarea lui Băsescu într-o scrisoare deschisă : “Inființarea în 2006 a comisiei prezidențiale şi analiza sa amănunțită au reprezentat o realizare unică în Europa post-comunistă. Aceasta a avut consecințe majore în România, în special în privința deschiderii unor arhive multă vreme inaccesibile, în educație şi în confruntarea societală cu un trecut traumatizant”.

Are dreptate ambasadorul. Confruntarea cu un trecut traumatizant continuă: preşedintele se înconjoară de oameni din servicii pe care îi recrutează de oriunde din clasa politică, menținând o majoritate parlamentară de oportunişti ; avem o lege a lustrației care exclude strategic floarea UTC, dinozaurii securişti din diplomație precum şi candidații la preşedinție ; preşedintele trimite jandarmeria când se vede huiduit în piața în care altădată ținea cuvântări; nimeni din conducere nu suflă în fața tovarăşului Băsescu că altfel “ghici ghicitoarea mea”…

Puteți citi aici artico