Inocuitatea unor investigaţii a făcut ca ele să fie din ce în ce mai răspândite. În ce măsură însă ecografia şi ecocardiografia, de exemplu, ar trebui să fie utilizate pe scară largă, chiar şi la pacienţii care nu au vreo indicaţie pentru aceste investigaţii? Medical vorbind, beneficiul descoperirii unor cazuri noi poate justifica utilizarea lor fără indicaţie? (Dr. A. M.) „Salvează-mă, doctore, salvează-mă! Fă-mi toate analizele!“ mi-a spus, acum 40 de ani, domnul M., în vârstă de 101 ani. Fusese adus de Salvare la camera de gardă a Spitalului de Urgenţă Floreasca; era slab, acoperit de transpiraţia lucioasă prevestitoare de rău, cu buzele cianotice. Avea ochi albaştri, albastrul deschis al ochilor bunicului meu şi ai altora născuţi în sudul Bucovinei. Eram singur în tură, medic secundar; o urmasem pe Otilia Medrea, medic primar şi şefa echipei în acea zi. Avea să mă înlocuiască, peste câteva ore, Cezar Macarie. Dar, în acel moment, eram singur cu domnul M. Începuse să respire greu din acea dimineaţă. Nu mi-au trebuit analize să descopăr că era în edem pulmonar acut şi n-am fost surprins să văd, pe electrocardiogramă, supradenivelările segmentului ST, care indicau infarctul miocardic anteroseptal. După zece minute de când îl văzusem pentru prima oară, pe când mă pregăteam să-i fac primele injecţii cu morfină şi furosemid, ştiam că domnul M. nu va mai apuca următoarea dimineaţă, că, după o viaţă mai lungă de un secol, după războaie şi deportări, cel mai în vârstă membru al unei comunităţi chiar şi atunci pe cale de dispariţie avea să ajungă curând la întâlnirea cu toţi cei care plecaseră înaintea lui, de la Avraam încoace. Sintagma „toate analizele“ există de mult şi peste tot Publicitate . Întrebarea se referă însă la un tip special de investigaţii, care nu pun în pericol, în niciun fel, viaţa şi confortul bolnavilor. În plus, echipamentul necesar nu e