O stradă-muzeu
Artera care, în momentul de faţă, poartă acest nume poate fi considerată, fără îndoială, o stradă-muzeu, nu numai pentru că pe ea se află nu mai puţin de 30 de obiective semnalate în Lista monumentelor istorice, ci şi deoarece unele dintre acestea datează încă din secolul XVI.
Înseşi numele, pe care le-a purtat această "uliţă" apoi stradă, îşi au o istorie proprie care o reflectă chiar pe aceea a ţării. Atestată documentar pentru prima oară în 1649, sub numele de "Uliţa Curţii", artera apare, într-un document din 1659, sub numele de "Uliţa Domnească". Ulterior, ea se va numi, potrivit planului de la 1789, "Uliţa Işlicarilor" (acoperămintele de cap ale boierilor). La un moment dat, capătă numele de Strada Franceză (poate datorită aspectului său luxos, asemănător, în bună măsură, cu acela al capitalei Franţei) pentru ca, în 1878, să devină Strada Carol. În 1949, capătă, s-ar spune în batjocură, numele de 30 decembrie, dată care marchează dispariţia monarhiei. După 1989, este numită strada Iuliu Maniu, pentru ca, în 2007, să îşi recapete numele său tradiţional, strada Franceză.
De la Curtea veche la târguri
Continuându-ne călătoria noastră în timp şi spaţiu, poposim la primul obiectiv din capătul ei şi cel mai vechi, "Ansamblul medieval Curtea Veche sec. XV-XVIII", cum se menţionează în Lista monumentelor istorice. Este vorba de prima Curte domnească din Bucureşti, care a rămas cu această funcţie până la cutremurul din 1738 ce a distrus o bună parte a Bucureştilor. Se pare că această Curte a fost construită de către Mircea cel Bătrân. Vlad Ţepeş consolidează cetatea şi o ridică la rangul de reşedinţă domnească, alternativă celei de la Târgovişte. Cele dintâi date mai concrete datează din vremea lui Radu cel Frumos care a mutat scaunul domnesc la Bucureşti. După calamităţi din secolul al XVIII-lea, a fost construită o nouă cu
