Geniul iconoclast al lui Havel a avut nevoie doar de cîteva cuvinte pentru a demola eşafodajul minciunii în sistemul comunist. Lozinca ce tronează pe pereţii fabricii de bere, unde personajele sale încearcă, cu disperare, să-şi apere grăuntele de umanitate la care atentează neobosit conformismul şi falsitatea vieţii în care trăiesc, chiar dacă ridicolă, are o funcţie foarte precisă. Dominînd autoritar spaţiul vizual, prin dimensiune şi vizibilitate, lozinca este menită să facă palpabilă, materială, prezenţa ideologiei oficiale, să mobilizeze "clasa muncitoare", dar înainte de orice să sublinieze puterea discreţionară a ideologiei în raport cu realitatea. Prea puţin contează că textul este minat de incoerenţă şi inconsistenţă, important este ca el să fie "corect politic" şi să nu lase pe nimeni a uita că "partidul e în toate" şi, mai ales, "veghează"! În arsenalul temelor majore ale ideologiei comuniste, "lupta pentru pace" face parte din "nucleul mitologic", trimiţînd direct la începuturile regimului bolşevic în Rusia şi la fondatorul său. Piatra de temelie: decretul semnat de Lenin prin care Rusia se desprindea din încleştarea primului război mondial. Un respiro esenţial pentru consolidarea puterii sovietelor; o manevră politică care va întoarce uriaşul resentiment al populaţiei confruntată cu dezastrul războiului, într-un nesperat sprijin în favoarea bolşevicilor. Din acel moment, "lupta pentru pace" avea să se instaleze definitiv în galeria temelor ideologice privilegiate ale puterii roşii şi o va însoţi pînă în clipa prăbuşirii. Perenitatea temei nu se sprijină doar pe valoarea sa de "simbol întemeietor". Forţa şi utilitatea sa nu au fost generate atît de capacitatea "de a mobiliza sprijinul maselor", cît de uriaşul spaţiu de duplicitate ce a putut fi desfăşurat sub faldurile sale. În regimurile comuniste, ideologia a devenit inevitabil şi exclusiv "ideolo