Viitorul primar si viitorul consiliu local vor trebui sa judece inca o data problema concesiunii pe 20 de ani a serviciului de termoficare catre Dalkia. In agitatia provocata de campania electorala, o stire a trecut aproape neobservata zilele trecute: Primaria a terminat negocierile cu firma Dalkia, care ar urma sa primeasca in concesiune, pentru urmatorii 20 de ani, serviciul de termoficare al municipiului Iasi. Cum a ajuns municipalitatea sa negocieze cu o firma privata e poveste lunga, care isi are inceputul in falimentul CET. Cert este ca, anul trecut, cu spatele la perete si cu zeci de mii de familii amenintate sa inghete de frig iarna, Consiliul Local a fost nevoit sa mearga pe mana francezilor de la Dalkia. Cine ar mai fi avut incredere sa dea huila pe datorie unei societati comerciale de termoficare in faliment ce nu-si platise furnizorii si consumase carbune de la rezerva de stat? Mai mult, Primaria a ajuns sa garanteze cu active de 30 de milioane de euro. Astfel, dupa cateva luni de iarna se parea ca rezolvarea problemei termoficarii s-ar putea, cu chiu cu vai, amana de la un an la altul. Din pacate, lucrurile nu stau asa. In ultimii ani, autoritatile locale au tinut in lesa clientii sistemului centralizat de termoficare printr-o politica extrem de restrictiva de debransare. Desi erau proprietari, acestia aveau nevoie de tot felul de aprobari, adeverinte sau studii termice pentru a-si pune o centrala pe gaz. Numai ca iesenii tot s-au debransat, cu sau fara acordul CET. Acest lucru s-a intamplat cand diferentele de pret intre incalzirea in sistem centralizat si cel individual nu erau asa mari, iar costul unei centrale de apartament reprezenta mai multe salarii medii decat in prezent. Oamenii voiau sa aiba independenta termica, sa nu lase apa sa curga cinci minute pana sa se incalzeasca. Astfel, incet-incet, au disparut vreo 50 de mii de clienti. In momentul