Decizia Ungariei de a întrerupe acordul cu FMI, pe larg dezbătută în paginile Wall Street Journal şi Financial Times, provoacă o serie de întrebări cu privire la situaţia României.

Subiectul a fost tratat de cele două prestigioase cotidiene de afaceri câteva zile la rând, iar tonul articolelor a evoluat de la surprindere/admonestare la constatare/ înţelegere. Interesant pentru România este că, deşi mulţi poate se aşteptau să fie apreciată că a făcut restructurări dure pentru a rămâne în acord, iese tot defavorabil din comparaţie în ziarele citate. Adică lipsa unui acord cu FMI poate fi considerată un semnal de încredere, în timp ce rămânerea în acord un semnal că economia are nevoie în continuare de un "cordon ombilical".

Surprinzător inclusiv pentru analiştii băncilor din România, care a trebuit să spună ei ce nu au spus străinii, că avem nevoie de FMI şi aşa mai departe.

Deocamdată, mesajele sucursalelor străine ale băncilor prezente la Bucureşti sunt pentru constrângeri bugetare dure şi respectarea acordului cu FMI.

Numai că la orizont se profilează un al treilea an de scădere economică, 2011, iar în 2010 scăderea ar putea fi şi mai dură decât noua "ţintă" acceptată de -1,9%.

Acum, toate tunurile sunt îndreptate împotriva statului. E justificat, şi Ziarul Financiar a arătat în numeroase rânduri cât de rău administrat este statul.

Dar există pericolul ca statul să nu fie decât vinovatul de serviciu. La trei ani consecutivi de scădere economică multe se vor pune sub semnul întrebării, inclusiv relaţia cu FMI. Când intri pe o spirală a scăderii economice, cad multe tabuuri.

Din acest punct de vedere, prima ieşire în public a membrilor Consiliului Fiscal a fost de bun augur în ceea ce priveşte complexitatea datelor prezentate, dar de rău augur în ceea ce priveşte fixismul concluziilor.

Trebuie spus că nu a fost până acum fă