Regizorul Ovidiu Lazar alege acest spectacol pentru a ne aduce la un teatru pe masura vietii agitate, sinuoase, aproape convulsive de care avem parte. Joi, 12 mai 2011, la Teatrul National din Iasi a avut loc o noua premiera. E vorba de spectacolul Cum se zice (Come si dice), pus in scena dupa textul dramatic futurist omonim al lui Roberto Mazzucco, in regia lui Ovidiu Lazar. Distributia este asigurata de actorii: Doru Aftanasiu (El), Livia Iorga (Ea), Horia Verives (Celalalt), Antonella Cornici (Regizorul). Scenografia: Axenti Marfa (35 de ani de activitate teatrala), coregrafia: Cornel Tataru (coordoneaza trupa de dans Elegance de la Casa Studentilor, debut in coregrafia de teatru). Spectacolul propus de regizorul iesean are o introducere usor cam generoasa, prilej de expunere a principiilor teatrului futurist exprimate de Filippo Tommasso Marinetti in Manifestele futurismului, carte tradusa si la noi si aparuta in 2009. Teatrul de avangarda intentioneaza sa creeze o arta dramatica diferita; teatrul futurist se vrea sintetic, limitat ca timp si in ceea ce priveste textul, redind cu economie de gesturi situatii nenumarate, emotii, idei, senzatii, fapte si simboluri. Teatrul futurist sintetic se revolta impotriva descrierilor prea lungi ce construiesc detaliat caracterele pentru spectator; impotriva teatralitatii, deoarece se opune vietii, optind pentru un fel de soap (opera) theatre, concentrat intr-un singur act (episod); impotriva tendintelor comune si gregare de a asocia binele cu un personaj simpatic si raul cu unul antipatic si de a da cistig de cauza primului, in defavoarea celui din urma; impotriva verosimilului; impotriva nevoii de a explica, deoarece, ca si in viata, multe evenimente se petrec atit de repede, ca nu mai avem timp sa le intelegem pe deplin. Aceasta arta suscita senzatii diverse, contrastante, puternice. Pentru spectatorul neavizat, dar nu num