Vânzătorul de trecuturi nu oferă poliţe de asigurare şi nu are forţa manipulativă a mincinoşilor pe scară largă. Cu puţină imaginaţie, se poate fabrica orice. Trebuie doar să ştii cui să te adresezi. Totul e de cerut şi de livrat. În ateliere unde se intră discret, departe de privirile curioşilor, croitori cu figuri neutre te servesc în funcţie nu atât de intensitatea glasului, cât de grosimea plicului sau de importanţa celui care te-a trimis. Sunt văzuţi drept nişte meseriaşi ciudaţi ai breslei, fiindcă nu lucrează cu stofă, olandă şi postav. Nu, materia lor primă e însăşi viaţa clientului. În ea înfig foarfeca, pe ea trasează linia punctată pe care se va face tăietura. Pentru aceşti scamatori biografici problema penuriei de clienţi nu se va pune niciodată.

Există la orice oră şi în orice loc oameni dirijaţi de tentaţia contrafacerii. Unii vor să cumpere onorabilitate, alţii diplome. Unii au nevoie de titluri, alţii de competenţe. Fiecare dintre ei va forţa apoi poarta viitorului susţinut de propria impostură. Nimic nou sub soare. Uzina de absolvenţi Spiru Haret e doar unul dintre exemplele care se găsesc cu sutele la noi în ţară, dar nu numai.

În timp ce preocuparea pentru viitor e o grijă firească, preocuparea pentru trecut are adeseori un caracter impur. Viitorul se clădeşte, pe când trecutul se poate măslui. Actele de cosmetică identitară ascund de obicei ambiţii nefireşti. Ele sunt scurtătura pe care se furişează, drapaţi în faldurile propriului orgoliu, veleitarii, snobii, nepricepuţii sau delincvenţii.

Profesorul provenit din tractorist, corigentul transformat în suplinitor, măcelarul cu ambiţii de chirurg şi analfabeţii urcaţi în academie nu sunt simple exemple din galeria falsurilor. Ei vorbesc despre scăderea exigenţei, dar şi despre reţeaua de complicităţi care încurajează aparenţa în dauna esenţei. Evident, fieca