Silvian Baltac (17 ani) din Olteniţa a obţinut medalii de argint la concursuri de chimie organizate în Suedia şi Siberia. El şi-ar dori să rămână în ţară, însă spune că nu este motivat.

La zece ani, când ar fi trebuit să bată mingea alături de prietenii săi, puştiul începea să descopere formulele şi ecuaţiile chimice. Deşi spune cu modestie că nu-i aşa de greu să iei o medalie, Silvian, în vârstă de 17 ani, recunoaşte că lucrează şi câte 5-6 ore pe zi, înainte de concursuri. „Studiez chimia din pasiune, lucrez în fiecare zi şi în alte domenii, dar totul începe şi se termină cu chimie“, mărturiseşte el.

Moştenire de familie

„Microbul“ l-a prins de foarte mic, în familie. „Mama mea este profesor de chimie, a predat şi la liceu, acum este la gimnaziu, iar în 2003 s-a înscris la gradul didactic I. În acea vreme, eu eram elev în clasa a III-a. Anul următor a început să-şi redacteze lucrarea, dar nu avea prea multe cunoştinţe pentru a-şi scrie formulele şi ecuaţiile chimice pe calculator. Mi-a cerut ajutorul şi de aici a pornit totul. Aşa a învăţat mama să scrie la calculator, iar eu formule şi ecuaţii chimice“, povesteşte el amuzat. Restul a venit de la sine: cu muncă multă şi în permamenţă cu dorinţa de a-şi depăşi limitele, dar şi cu sprijin familial pe măsură. Concursurile şi olimpiadele la care a participat au făcut din Silvian, elev în clasa a XI-a la Liceul Teoretic Neagoe Basarab din Olteniţa, secţia Matematica-Informatică-Intensiv Engleză, să-şi dorească să ştie şi mai multe. Pentru el, nimic din ce se studiază în clasele a XI-a şi a XII-a, la chimie sau fizică, nu mai este un secret.

Lecţii în avans

Cristian Lichiardopol, profesor de matematică şi directorul liceului unde învaţă Silvian, i-a predat în avans pentru a fi pregătit la olimpiade.

Cel mai bun profesor rămâne mama sa, dar doar până la un anumit punct. „Peste un an