Interesant si provocator volumul "O istorie a blestemului", unul dintre ultimele aparute la editura Polirom Iasi si semnat de universitarul bucurestean, decan al Facultatii de Litere, profesorul Dan Horia Mazilu. Este vorba despre o carte necesara pentru multi dintre noi, dar mai ales pentru cei care traiesc sub imperiul psihologic al blestemului si care ii dau acestuia o consistenta aparte si o realitate de netagaduit. Cartea, intinsa pe patru sute de pagini, excelent executate grafic de catre editura, in nota obisnuita, de altfel, reuseste sa realizeze o imagine cuprinzatoare a acestui simplu gest, de care uzam, constient sau nu, cu totii si caruia ii spunem blestem.
Sunt de urmarit doua paliere importante, structurate chiar de autor prin genul constructiei: o intemeiere de natura ontologica a blestemului, pornind de la realitati relevate in textele sacre (Biblie, Vede, scrieri egiptene si grecesti), si una tehnica, in care se regasesc o sumedenie de texte autohtone, culese de autor sau preluate din culegeri de gen.
Printre mitologii, Dan Horia Mazilu considera, fapt real in sine, ca omul a fost apasat de blestem inca de la aparitia sa si nu intamplator este discutat chiar dreptul de a blestema, ca o inductie unilaterala dinspre divinitate catre individul coborat pe pamant.
Foarte bine documentata este exegeza facuta pentru culturile indiana, greaca si romana, dupa care urmeaza un amplu capitol dedicat lumii crestine, vazuta intre gestul anatemizarii si al blestemarii, dar cea mai importanta parte a cartii este dedicata analizarii si studierii blestemului in spatiul romanesc. Dincolo de comentariile de ordin teoretic, surprinde placut exemplificarea prin textele culese si organizate tematic de catre autor. Corolarul acestei scrieri se regaseste intr-un capitol in care se face o substantiala teorie a imaginarului blestemului si a retoricii