Jacek Zakowski: Cine a învins comunismul? Wojciech Jaruzelski: Mă aşteptam să începeţi cu tema obligatorie, Legea marţială. Despre Legea marţială nu mai am puterea să vorbesc. Ce-ar trebui să spun eu? Fiind acuzat, am înaintat tribunalului o lămurire, un text, căruia, în volumul publicat, i-am dat titlul Ultimul cuvînt. Desigur, ştiu că în această chestiune nu vor exista nici un ultim cuvînt, nici o ultimă întrebare. Un motiv în plus să ne întoarcem la comunism. Cine l-a învins, de fapt? Mi-amintesc de o mare conferinţă la Torino, organizată cu ocazia celei de-a 20-a aniversări a perestroikăi. La ea au participat cîţiva foşti preşedinţi, prim-miniştri, mulţi politicieni, disidenţi sovietici. Eram acolo împreună cu Walesa şi Rakowski. Walesa împărţea meritele, în felul lui. După părerea lui, prăbuşirea comunismului era 50% meritul Papei, 30 % – al Solidarităţii, iar 20 % – al „altor factori“. Respect rolul istoric al lui Lech Walesa, dar e greu să fii de acord cu o asemenea apreciere. În cele 20 de procente trebuiau să încapă toate celelalte forţe şi persoane, din Polonia şi din străinătate. După părerea dumneavoastră, cine a învins comunismul? Nu se poate răspunde pe scurt la această întrebare, mai ales că noţiunea de comunism poate fi mult extinsă. În primul rînd, ar trebui să întrebăm cine a vrut să-l învingă, şi cine nu a vrut, dar practic l-a învins. Au vrut să-l învingă Reagan, Papa, Solidaritatea. Iar Gorbaciov, eu şi mulţi alţii am vrut să reformăm profund acest sistem. Adică – un accident de şantier. S-a prăbuşit în timpul reparaţiilor? Parcă Hegel spunea că nu există revoluţie fără reforme. Reformele au creat treptat spaţiul pentru schimbări revoluţionare. Reformele pe care le-am realizat au fost insuficiente pentru a se putea crea un sistem optim. Dar au contribuit la căderea sistemului deja existent. Din fericire, pe calea evoluţiei. Din punctul de