"Apa neagră" de Joyce Carol Oates porneşte de la un fapt divers care a zguduit America, iar scandalul l-a declanşat Ted Kennedy, fratele mai mic al lui JFK. Povestea este simplă: în seara zilei de 4 Iulie, tânăra Kelly Kelleher aflată la o petrecere acceptă propunerea senatorului să-l însoţească, dar băutura şi siguranţa de sine a celui de la volan provoacă tragedia: Toyota ce rulează pe un drum prost derapează şi cade în râul întunecat.
Senatorul reuşeşte să iasă din maşină, dar ea rămâne blocată acolo şi se sufocă lent. Idila aşteptată, şansa unei aventuri cu politicianul din clanul celebru se transformă pentru fată în coşmar. Senatorul o abandonează, iar tânăra îşi trăieşte agonia, aşteptând să fie salvată, încrezătoare în bărbatul cuceritor şi sigur de sine, unul dintre cei mai puternici oameni ai ţării.
Cititorul descoperă deosebirile uriaşe dintre cei doi: fata este optimistă, inocentă şi naivă, iar senatorul - laş, calculat şi egoist. În balanţă se află aşadar politicianul şi calităţile ce îi asigură succesul (spiritul practic, decizii luate la rece, uşurinţa de a se debarasa de un om, de a se concentra doar asupra salvării sale din orice situaţie, prioritatea acordată carierei politice) şi visele dulci şi iluziile unei tinere oarecare, dar îmbibată şi ea de ambiţie.
Joyce Carol Oates renunţă la intrigă, iar tensiunea cărţii se naşte treptat din atmosfera de apăsare, sufocarea într-un spaţiu închis simţite de Kelly Kelleher. Cititorul se vede silit să empatizeze cu personajul, fiindcă spaima de moarte ne este comună tuturor, prin tragedia trăită de tânăra care trebuie să-şi înfrunte moartea, singură, într-un loc străin.
Fata nu renunţă la speranţă. Îşi pune întrebări despre sfârşitul ce se apropie, urmate de autosugestia că nu poate muri acum, nu în felul ăsta. Şi atunci, parcă pentru a înşela moartea sau doar aşteptarea ei, ea îşi dea